LBMA Gold Price: fixingul aurului de la Londra

Cum funcționează licitația?

Licitația are loc pe o platformă operată de ICE Benchmark Administration. La începutul fiecărei runde, IBA anunță un preț. Participanții au apoi la dispoziție un interval fix, de aproximativ 30 de secunde, pentru a introduce, modifica sau anula ordine de cumpărare și de vânzare la acel preț.

La sfârșitul rundei, sistemul compară oferta și cererea. Dacă dezechilibrul depășește un prag stabilit, prețul este ajustat și începe o nouă rundă. Dacă se încadrează în prag, licitația se încheie și prețul este stabilit. Dezechilibrul rămas este împărțit în mod egal între participanții direcți.

Angajații IBA supraveghează fiecare licitație. Tranzacțiile sunt compensate central, iar livrarea este spot, adică la două zile lucrătoare britanice după ziua licitației.

Cine participă?

Există participanți direcți și indirecți. Participanții direcți tranzacționează ei înșiși în licitație, iar cei indirecți își transmit ordinele printr-un participant direct. Potrivit LBMA, în prezent 15 participanți direcți contribuie la prețul aurului, printre care Bank of China, Goldman Sachs, HSBC, JPMorgan, Standard Chartered și mai multe case de comerț.

Toți participanții trebuie să respecte un cod de conduită. Un organism de supraveghere din cadrul IBA, Precious Metals Oversight Committee, monitorizează definiția și metodologia prețului. Potrivit LBMA, procesul respectă IOSCO Principles for Financial Benchmarks.

Există un fixing londonez în euro?

În licitație, tranzacționarea și decontarea se fac exclusiv în dolari americani. Totuși, IBA publică prețul și în euro și în lire sterline. Pentru aceasta, prețul în dolari este convertit la cursul de schimb valabil la sfârșitul ultimei runde.

Valorile în euro și în lire sunt așadar conversii, nu licitații separate. Dacă căutați LBMA Gold Price în euro, îl găsiți atât pentru licitația AM, cât și pentru cea PM. Argintul are propria licitație, o dată pe zi, la 12:00, ora Londrei.

Cum a evoluat fixingul aurului din 1919?

La 12 septembrie 1919, Bank of England a convenit cu banca NM Rothschild & Sons un preț zilnic al aurului. Cinci firme îl stabileau: Rothschild ca președinte, Mocatta & Goldsmid, Pixley & Abell, Samuel Montagu & Co. și Sharps Wilkins. La primul fixing, la ora 11:00, prețul a fost de 4 lire, 18 șilingi și 9 penny. În primele zile, ofertele se făceau telefonic; ulterior, firmele s-au întâlnit zilnic la sediul Rothschild.

La 1 aprilie 1968, cotarea prețului a trecut de la lire sterline la dolari americani și de atunci au existat două fixinguri pe zi. Timp de decenii, un număr mic de bănci membre au stabilit prețul printr-un proces nepublic, în ultima perioadă cinci bănci market maker.

Ce s-a schimbat după scandalul din 2015?

Vechiul proces a ajuns să fie criticat. În mai 2014, autoritatea britanică de supraveghere financiară Financial Conduct Authority (FCA) a amendat Barclays cu aproximativ 26 de milioane de lire sterline. Un trader al băncii plasase ordine în timpul fixingului de după-amiază din 28 iunie 2012 pentru a împinge prețul sub un anumit prag. FCA a criticat, de asemenea, controalele și conflictele de interese din perioada 2004–2013.

În martie 2015, ICE Benchmark Administration a preluat rolul de administrator independent. Fixingul telefonic a devenit o licitație electronică, tranzacționabilă și auditabilă, iar participarea a fost deschisă și altor bănci și case de comerț. De atunci, prețul se numește oficial LBMA Gold Price.

Fixing, preț spot, future: care este diferența?

Fixingul este un instantaneu la două ore fixe. Prețul spot, în schimb, se modifică continuu, atâta timp cât undeva în lume se tranzacționează. Prețul unui future COMEX se referă la o dată de livrare ulterioară și este, de aceea, de regulă puțin mai mare.

Fixingul este util pentru decontări, deoarece toți cei implicați folosesc aceeași valoare verificabilă. Utilizarea comercială a datelor necesită o licență de la IBA. LBMA oferă în prezent prețurile istorice doar prin portalul său licențiat.