Aurul Bundesbank reevaluat – altfel capital propriu negativ? Să vindem acum aurul Bundesbank?

395 de miliarde de euro în aur în bilanț – la data de 31.12.2025

Când în Germania se discută despre aurul Bundesbank, rareori este vorba despre contabilitate. Și totuși, exact acesta este nucleul: în bilanțul pe 2025, poziția de aur a Bundesbank a crescut „datorită evaluării“ la 395 de miliarde de euro – o valoare istorică maximă.

În același timp, Bundesbank raportează din nou o pierdere pentru 2025: deficitul anual este de 8,6 miliarde de euro, iar pierderea bilanțieră cumulată ajunge astfel la 27,8 miliarde de euro.

Acest lucru duce la o întrebare care este pusă în prezent mult mai des decât înainte: ce înseamnă pentru stabilitate și încredere faptul că o bancă centrală înregistrează pierderi – și de ce aurul joacă un rol atât de important în acest context?

„Reevaluat“ înseamnă: prețul pieței la data raportării – nu un „truc“

Cuvântul „reevaluat“ sună a decizie politică. În realitate, la Bundesbank, acesta descrie în principal o logică bilanțieră: aurul este evaluat la prețul pieței la data raportării, iar variația de valoare nu ajunge în contul de profit și pierdere, ci într-un post separat: rezerva de reevaluare.

Pentru aur, această rezervă se situează la sfârșitul anului 2025 la 387 de miliarde de euro.
Întregul element de compensare din reevaluare (aur, valute străine, titluri de valoare) se ridică la 388 de miliarde de euro.

Această magnitudine explică de ce „aurul în bilanț“ nu este astăzi doar o dezbatere despre rezerve, ci o temă de bilanț.

Capital propriu net de 363 de miliarde de euro – și de ce fără aur totul ar arăta altfel

Bundesbank menționează ca indicator central un capital propriu net de 363 de miliarde de euro.
Important este ce este inclus în acest indicator: pe lângă capitalul social și rezerve, sunt incluse în mod explicit și elementul de compensare din reevaluare, precum și pierderea bilanțieră.

Efectul este clar: rezerva de reevaluare a aurului, care a crescut puternic, supracompensează faza de pierderi în bilanț. Fără acest bloc de evaluare, stabilitatea „optică“ a bilanțului ar fi semnificativ mai mică – și tocmai de aceea este înșelător să tratăm aurul ca pe o „rezervă financiară“ care poate fi înstrăinată după bunul plac în alte scopuri.

O restricție importantă: rezervele de reevaluare nu sunt un fond pentru pierderi

Oricât de stabilizatoare ar fi reevaluarea: Bundesbank subliniază în mod explicit că rezervele de reevaluare reflectă modificările de valoare, dar pierderile bilanțiere nu pot fi compensate cu acestea. Pierderile sunt reportate și vor fi reduse ulterior prin profituri.

Cine argumentează, așadar, că s-ar putea folosi pur și simplu „câștigurile din aur“, confundă logica bilanțieră cu lichiditatea. Bilanțul spune: valoarea există. Bugetul întreabă: unde este numerarul?

De ce Bundesbank înregistrează pierderi

Mecanismul este mai puțin spectaculos decât titlurile din ziare: pe partea de activ se află stocuri din faza politicii monetare cu obligațiuni cu dobândă mică. Pe partea de pasiv se află depozite cu dobândă mai mare.

Bundesbank cifrează acest lucru foarte concret pentru 2025: dobânda titlurilor de politică monetară a fost în medie de 0,58 %, în timp ce sarcina dobânzilor din depozitele de politică monetară ale instituțiilor de credit a fost de 2,31 %.

Rezultatul este o marjă de dobândă negativă – și tocmai din aceasta rezultă anii de pierdere.

Propunerea lui Fratzscher: vânzarea aurului pentru a crea spațiu de manevră

În această situație apare propunerea președintelui DIW, Marcel Fratzscher, de a vinde părți din rezervele de aur ale Germaniei pentru a finanța investiții. În dezbaterea publică, se menționează frecvent valoarea actuală a stocului: „aproape 440 de miliarde de euro“.

Ideea pare pragmatică la prima vedere: preț ridicat al aurului, bugete strâmte – de ce să nu realocăm? Eroarea stă în detalii: în cazul băncilor centrale, aurul nu este doar o „investiție“, ci și o ancoră a bilanțului și o rezervă de încredere. Tocmai de aceea, propunerea este respinsă de Bundesbank și de numeroși economiști.

Problema centrală: vânzarea nu reduce doar aurul – ci și reziliența bilanțului

Cine vinde aur, reduce postul care alimentează rezerva de reevaluare. Într-un mediu în care Bundesbank reportează pierderi bilanțiere, aceasta este mai mult decât o chestiune de portofoliu. Este o întrebare despre robustețea propriului „tampon“ în percepția piețelor și a publicului.

În plus: aurul este atractiv în contextul băncilor centrale tocmai pentru că nu corespunde niciunui risc de debitor individual. Într-o lume în care tensiunile geopolitice cresc și încrederea devine rapid o resursă rară, acesta este un avantaj structural – nu doar un argument de preț.

Cât de mult aur are Germania, de fapt?

Germania deține, conform datelor Bundesbank, aproximativ 3.384 de tone de aur și, prin urmare, a doua cea mai mare rezervă de aur de stat din lume.
Acest lucru arată: nu vorbim despre o poziție marginală, ci despre un pilon central al rezervelor valutare.

Cifre care aparțin contextului

Discuția devine mai ușor de înțeles dacă punem logica bilanțieră pe o singură pagină.

O concluzie sobră: aurul nu este jokerul bugetar

Propunerea de a vinde aur sună ca o scurtătură. Din punct de vedere bilanțier, este mai degrabă un schimb: venituri pe termen scurt contra robustețe pe termen lung. Și atâta timp cât rezervele de reevaluare nu pot fi traduse „pur și simplu“ în profituri sau fonduri bugetare, rămâne întrebarea decisivă: se dorește reducerea tocmai a acelui post care, în anii de pierdere, stabilizează vizibil încrederea în arhitectura bilanțieră?

Mai ales în fazele de inversare a ratelor dobânzilor, de incertitudine geopolitică și de dezbateri intense privind cheltuielile publice, aceasta este o decizie care are impact nu doar economic, ci și instituțional.

Rămâneți vizionari, al dumneavoastră Helge Peter Ippensen