

Piața aurului a demonstrat în doar câteva săptămâni cât de rapid se pot schimba așteptările. Dacă în primăvară titlurile erau dominate de niveluri record și de îngrijorările privind inflația, la sfârșitul lunii iunie întrebarea centrală era dacă scăderea semnificativă ar putea marca sfârșitul pieței bull pe termen lung pentru aur.
Goldman Sachs ajunge la o altă concluzie. Deși banca de investiții americană vede presiuni pe termen scurt din cauza ratelor ridicate ale dobânzilor, a unui dolar american temporar puternic și a scăderii fluxurilor către produsele de aur tranzacționate la bursă, aceasta își menține prognoza de 4.900 de dolari americani pe uncie până la sfârșitul anului 2026. Din perspectiva analiștilor, cruciale nu sunt mișcările din zilele individuale de tranzacționare, ci cererea structurală din partea băncilor centrale și a altor actori statali.
Pe 30 iunie 2026, prețul aurului a fost cotat temporar la aproximativ 4.027 de dolari americani pe uncie. Astfel, metalul prețios se îndrepta către cea mai mare pierdere trimestrială din 2013. Numai în iunie, scăderea se ridica la acel moment la 11,2%. Factorii principali de presiune au fost riscurile persistente de inflație și așteptarea ca Rezerva Federală a SUA să își mențină politica monetară restrictivă pentru mai mult timp sau chiar să majoreze din nou ratele dobânzilor.
Doar două zile mai târziu, s-a văzut cât de repede se poate schimba din nou imaginea pieței. Pe 2 iulie, prețul spot a crescut cu 2,4%, ajungând la aproximativ 4.127 de dolari. Factorul declanșator a fost reprezentat de datele mai slabe privind piața muncii din SUA: în iunie au fost create doar 57.000 de locuri de muncă noi în afara sectorului agricol, în timp ce economiștii se așteptau la 110.000. În același timp, indicele dolarului a pierdut aproximativ 0,7%. Probabilitatea unei majorări a dobânzii în SUA până în septembrie, integrată de piață, a scăzut de la 66% la aproximativ 51%.
Această mișcare nu oferă nicio garanție pentru o redresare durabilă. Totuși, ea evidențiază faptul că prețul aurului reacționează în prezent puternic la așteptările privind dobânzile, inflația și conjunctura economică.
O scădere a cursului de câteva sute de dolari americani pare inițial o schimbare fundamentală de direcție. În realitate, astfel de mișcări pot avea cauze diferite. Pe lângă vânzările investitorilor pe termen lung, prețul este influențat de pozițiile de pe piața la termen, fluctuațiile valutare, necesarul de lichiditate și pariurile pe termen scurt privind dobânzile.
Aurul nu aduce nici dobânzi, nici dividende. Dacă randamentele obligațiunilor de stat sigure cresc, cresc și așa-numitele costuri de oportunitate ale deținerii de aur. Un dolar puternic poate pune presiune suplimentară asupra metalului prețios, deoarece aurul devine mai scump pentru cumpărătorii din afara zonei dolarului.
Acești mecanisme explică vântul potrivnic pe termen scurt. Însă nu răspund încă la întrebarea dacă cererea pe termen lung pentru aur s-a schimbat. Exact aici intervine evaluarea Goldman Sachs.
Prognoza de 4.900 de dolari americani pe uncie se bazează în principal pe ipoteza că țările emergente vor continua să își diversifice rezervele valutare. După înghețarea rezervelor valutare rusești în 2022, pentru multe bănci centrale nu mai este decisiv exclusiv randamentul unui instrument de rezervă. Disponibilitatea politică, locul de depozitare și independența față de o singură zonă valutară joacă, de asemenea, un rol mai important.
Goldman Sachs descrie această cerere statală ca fiind ancora structurală a prognozei. Presiunile pe termen scurt cauzate de politica monetară ar putea, în opinia băncii, să scadă în timp. În plus, investitorii privați ar putea lua din nou în considerare aurul într-o măsură mai mare, în cazul în care cresc îngrijorările privind datoria publică, stabilitatea valutară sau riscurile geopolitice.
Raportat la prețul aurului din 2 iulie, ținta de preț de 4.900 de dolari americani ar corespunde unui potențial matematic de aproape 19%. Aceasta este însă o prognoză și nu un scenariu de preț fix. Cursurile de schimb, deciziile privind dobânzile și evoluțiile politice pot influența semnificativ evoluția reală.
Cel mai recent sondaj al băncilor centrale realizat de World Gold Council susține teza unei cereri statale persistente. Pentru acest studiu au fost chestionate 76 de bănci centrale – cel mai mare număr de la începutul sondajului anual.
89% dintre respondenți se așteaptă ca rezervele globale de aur ale băncilor centrale să crească în următoarele douăsprezece luni. O valoare record este marcată de ponderea de 45% care planifică o suplimentare și pentru propria instituție. Doar un procent se așteaptă la o scădere a propriilor rezerve.
De asemenea, achizițiile reale arată din nou un trend ascendent. Conform datelor World Gold Council, rezervele de aur raportate oficial au crescut în mai cu o valoare netă de 41 de tone.
| Indicator | Stadiu actual | Clasificare |
|---|---|---|
| Preț spot aur la 2 iulie 2026 | aproximativ 4.127 USD pe uncie | Creștere zilnică de 2,4% |
| Prognoza Goldman Sachs sfârșit 2026 | 4.900 USD pe uncie | Prognoză pozitivă pe termen lung, dar incertă |
| Creștere așteptată a rezervelor globale | 89% dintre respondenți | Consens larg pentru stocuri de aur mai mari |
| Suplimentare planificată a propriilor rezerve | 45% dintre respondenți | Cea mai mare valoare din sondajele de până acum |
| Achiziții raportate ale băncilor centrale în mai | net 41 de tone | Revenirea sectorului oficial în tabăra cumpărătorilor |
Pe termen scurt, politica monetară rămâne cel mai important factor de influență. Datele economice mai slabe pot reduce probabilitatea unor noi majorări ale dobânzilor și, astfel, pot susține aurul. În același timp, o nouă creștere a prețurilor la energie sau așteptările inflaționiste mai mari ar putea forța băncile centrale să adopte un curs mai restrictiv.
De asemenea, dolarul american rămâne decisiv. Un dolar în scădere facilitează accesul cumpărătorilor din zona euro și din alte zone valutare la piața internațională a aurului. O nouă ascensiune a dolarului ar putea, în schimb, să frâneze redresarea.
La acestea se adaugă situația geopolitică. Aurul nu reacționează automat la fiecare criză prin creșterea prețurilor. Escaladările pot declanșa atât achiziții de siguranță, cât și creșterea inflației și a dobânzilor de pe piața de capital. Prin urmare, efectul depinde de factorul căruia piața îi acordă o pondere mai mare.
Pentru investitorii orientați pe termen lung, cursul bursier este doar o parte a analizei. În cazul aurului fizic, se adaugă disponibilitatea, prima, divizarea, depozitarea și momentul efectiv al livrării.
O scădere a prețului spot nu înseamnă, așadar, neapărat că lingourile și monedele populare devin imediat mai ieftine în aceeași măsură sau că sunt disponibile nelimitat. Invers, o cotație în creștere nu este, în sine, un motiv pentru decizii pripite.
La spar.gold se aplică un principiu clar: se oferă exclusiv marfă existentă fizic. Prețul este un semnal – disponibilitatea fizică este realitatea.
Scăderea puternică a prețului aurului până la sfârșitul lunii iunie a fost reală și semnificativă pentru participanții la piață orientați pe termen scurt. Totuși, redresarea rapidă după datele mai slabe privind piața muncii din SUA arată cât de puternic este influențată cotația în prezent de schimbarea așteptărilor privind dobânzile.
Argumentația pe termen lung a Goldman Sachs nu se bazează pe o evoluție liniară a cursului. Aceasta se sprijină în principal pe diversificarea continuă a băncilor centrale, pe incertitudinea geopolitică și pe posibilele îndoieli privind sustenabilitatea pe termen lung a datoriei publice ridicate.
Rămâne de văzut dacă prețul aurului va atinge ținta de 4.900 de dolari americani. Datele actuale arată însă că cererea structurală a sectorului oficial nu a dispărut, în ciuda corecției recente. Un preț volatil și o temă a cererii intactă pe termen lung pot coexista.
Rămâneți prevăzători
Al dumneavoastră, Helge Peter Ippensen