

Randamentele obligațiunilor de stat americane pe 30 de ani au crescut pentru a șasea oară consecutiv, marcând cel mai înalt nivel din ultimele două decenii — din anul 2002. Acesta este contextul în care, în mod normal, prețul aurului scade. În schimb: Prețul aurului este cotat la 4.194,48 dolari americani pe uncie, a câștigat 1,6% în ziua precedentă și își menține cursul. Această rezistență necesită o explicație — și reprezintă semnalul cu adevărat interesant pentru investitori.
Când randamentul obligațiunilor de stat americane pe 30 de ani crește timp de șase zile de tranzacționare consecutive și atinge cel mai înalt nivel din 2002, piața obligațiunilor transmite un mesaj clar: investitorii cer o compensație mai mare pentru a împrumuta bani statului american pe o perioadă de treizeci de ani. Acest lucru se întâmplă din două motive.
În primul rând: așteptările inflaționiste. Petrolul Brent este cotat la 102,70 dolari americani pe baril — o creștere de aproximativ 70% de la începutul anului. Energia alimentează inflația, iar o inflație energetică ridicată pe termen lung îi determină pe investitorii în obligațiuni să ceară randamente mai mari pentru a compensa pierderea puterii de cumpărare. În al doilea rând: așteptările privind ratele dobânzilor. Fed a efectuat prima majorare a dobânzii din 2023 abia la jumătatea lunii octombrie. Piața anticipează că ar putea urma și alte majorări — ceea ce pune presiune pe prețurile obligațiunilor pe termen lung și crește randamentele acestora.
Conform logicii convenționale a pieței, aurul ar trebui să scadă în acest context: creșterea randamentelor mărește costul de oportunitate al aurului, care nu aduce dobândă. În realitate, însă, aurul a încheiat luna septembrie cu o scădere de aproximativ șase procente, dar apoi și-a revenit. Trei factori explică stabilitatea actuală:
Petrolul Brent la 102,70 USD este o sabie cu două tăișuri pentru aur. Pe de o parte, prețul ridicat al petrolului alimentează inflația — ceea ce, pe termen lung, crește nevoia de protecție a puterii de cumpărare și susține aurul. Pe de altă parte, acesta crește presiunea asupra Fed de a majora ratele dobânzilor — ceea ce, pe termen scurt, pune presiune pe aur.
Interesant: În actualul context de piață, efectul de protecție împotriva inflației (pozitiv pentru aur) pare să fie mai puternic decât efectul majorării ratelor dobânzilor (negativ pentru aur). Acesta este unul dintre motivele pentru care aurul nu se prăbușește, în ciuda creșterii randamentelor.
Situația s-ar putea schimba de îndată ce creșterile cotelor de livrare din Arabia Saudită vor reduce semnificativ prețul petrolului — atunci și presiunea inflaționistă ar scădea, și odată cu ea, unul dintre cei mai importanți piloni de susținere ai aurului.
Două seturi de date sunt în prim-plan pe termen scurt: raportul privind piața muncii din SUA și datele privind inflația PCE (cheltuielile personale de consum). O piață a muncii puternică ar face mai probabile noi majorări ale dobânzilor — un factor negativ pentru aur. Datele slabe privind ocuparea forței de muncă ar putea reduce presiunea asupra Fed și ar putea oferi un impuls aurului.
Pe termen mediu, imaginea de ansamblu rămâne optimistă (bullish) pentru aur: datoria publică globală la un nivel record, inflația structurală cauzată de energie și infrastructura AI, tensiunile geopolitice persistente. Pe termen scurt, lupta dintre așteptările de majorare a dobânzilor și prima de criză rămâne deschisă.
Despre prognoza prețului aurului a băncilor: Prognoza prețului aurului a băncilor: De ce experții sunt încrezători în ciuda corecției. Despre legătura dintre petrol, Iran și aur: Prețul aurului și conflictul din Iran: Când petrolul crește și aurul scade totuși.
Când Fed majorează ratele dobânzilor de referință pe termen scurt, randamentele obligațiunilor pe termen scurt cresc direct. Randamentele pe termen lung (zece ani, 30 de ani) reacționează mai complex: ele cresc dacă piața se așteaptă ca inflația să rămână ridicată pe termen lung sau dacă urmează alte majorări ale dobânzilor. A șasea creștere consecutivă a randamentului pe 30 de ani arată că piața anticipează dobânzi structural mai mari pentru viitor.
Randamentele foarte ridicate ale obligațiunilor cresc presiunea asupra aurului, care nu aduce dobândă — deoarece investitorii pot obține acum randamente mai mari prin obligațiunile de stat. Faptul că aurul rezistă totuși este un semn că alți factori (inflația, geopolitica, cererea băncilor centrale) compensează efectul randamentelor. Istoric, presiunea asupra aurului încetează de îndată ce randamentele obligațiunilor ating punctul maxim — ceea ce oferă adesea semnalul de start pentru următoarea etapă de creștere a aurului.
La un preț al aurului de 4.194,48 USD și un curs EUR/USD de aproximativ 1,10, acesta corespunde unui preț al aurului de aproximativ 3.813 EUR pe uncie — un calcul direct bazat pe cursul de schimb și preț. Fluctuațiile cursului de schimb pot modifica prețul în EUR cu unu până la două procente zilnic, fără ca prețul în USD să se modifice.
Cea mai clară paralelă istorică este contextul crizei financiare: randamentele obligațiunilor americane erau ridicate, dar aurul a crescut totuși de la aproximativ șase sute la aproape două mii de USD — deoarece riscurile crizei financiare și temerile inflaționiste au avut un efect mai puternic decât efectul dobânzii. Dacă situația actuală va dezvolta o dinamică similară depinde de cât timp vor persista tensiunile geopolitice și presiunea inflaționistă.
Acest articol servește exclusiv informării generale și nu constituie consultanță de investiții. Investițiile în metale prețioase implică riscuri. Vă rugăm să consultați un consilier financiar independent înainte de a lua decizii de investiții.